In cadrul unui intreviu, Adrian Vasilescu, consilierul de strategie al BNR, a vorbit despre ROBOR si despre OUG 114 ce urmeaza a fi modificata.

„Ministerul Finantelor a cerut, potrivit legii, avizul BNR. La Banca Nationala, intr-o prima faza, departamentele de specialitate au facut o analiza aprofundata si au elaborat puncte de vedere. Toate aceste puncte de vedere au trecut, apoi, prin filtrul Directiei Juridice, unde au fost asamblate intr-un document unic, care a fost inaintat Consiliului de Administratie cu aviz (intern) de legalitate. In faza finala, analiza a fost facuta intr-o sedinta a Consiliului de Administratie al BNR, convocata de urgenta. Regret, dar nu pot sa ma refer nici macar aluziv la continutul acestui document, care este oficial. Adresantul fiind Ministerul Finantelor. Eu pot sa fac public doar punctul meu de vedere. Am dinainte un tablou, infatisand datele ROBOR-ului pe toate cele opt scadente, din prima zi bancara a anului curent pana astazi, din care se desprind semnificatii extrem de interesante. OUG 114 este un act fiscal, parte a politicii fiscale. Aici trebuie sa fie cautate scopurile acestui act. Dobanzile active insa, cele percepute de banci pentru credite, sunt parte a politicii monetare. Sa fie clar: Guvernul, care gestioneaza politica fiscala, are tot dreptul sa fiscalizeze in aceasta tara; si are tot dreptul sa introduca impozite pentru banci, bineinteles respectand legitatile economice. Dar nu inseamna ca, printr-un act fiscal, se poate schimba nivelul dobanzilor la creditele pe care le dau bancile, fie in contractele ipotecare, fie in cele pentru creditele de consum. Numai inflatia, daca scade substantial, poate sa contribuie la ieftinirea creditelor.  Prima proba o ofera statistica. Cartile scriu ca dobanzile (ma refer, acum, la cele active, care exprima pretul creditarii) si inflatia sunt surori siameze.

Ce vedem cand analizam datele statistice? Ca ori de cate ori scade inflatia, iar pietele financiare si cele de marfuri se conving ca scaderea inflatiei intra intr-un proces de consolidare, scad si dobanzile la credite. In anii 2015 si 2016, cand in Romania am avut inflatie negativa, dobanzile la credite, indeosebi la cele din contractele ipotecare, au scazut substantial, situandu-se la acelasi nivel sau mai jos fata de dobanzile din Cehia, Polonia sau Ungaria. Iar noi, cand analizam ieftinirea sau scumpirea creditelor, cu aceste tari ne comparam, si nu cu Germania, Franta ori Marea Britanie. Inclusiv ROBOR-ul, in etapa amintita, a coborat spre zero. Iar cand, in toamna lui 2017, scumpirea dirijata a electricitatii, energiei termice si gazelor, in combinatie cu cresterea pretului titeiului pe pietele internationale, au dat aripi unui nou ciclu inflationist, ROBOR-ul a parasit nivelul zero. Si, de atunci, pe masura ce inflatia si-a luat avant, ROBOR-ul a tot urcat. Daca am inteles bine, ROBOR-ul a fost desprins de taxarea activelor financiare. Cat priveste ieftinirea creditelor, tot statistica vine sa lamureasca lucrurile. In momentul de fata, media dobanzilor pe piata creditelor este in jur de 8 la suta. Sa socotim. In componenta acestei dobanzi, de 8 la suta, patru parti reprezinta operatiunile bancii, doua parti apararea de riscul de creditare, o parte o reprezinta costul finantarii iar ultima parte costul capitalului. Are vreun rol ROBOR-ul in ecuatia asta? Desigur, nu! ROBOR-ul are un rol numai sub incidenta OUG 50 din 2010, un act normativ care prevede ca dobanda activa se stabileste prin adunarea nivelului ROBOR-ului la cotatii, de obicei la scadente de trei luni sau sase luni, plus marja bancii. Marja bancii fiind fixa, pe cand ROBOR-ul e variabil. Piata interbancara are insa capriciile ei, caci orice piata are si capricii, dar are cu deosebire regulile ei si respecta totodata legitatile economice. In Constitutie se spune ca economia Romaniei este economie de piata. Si cum piata este dirijata de legitati economice, este o iluzie sa crezi ca pot fi reduse dobanzile bancare cat timp inflatia este inca mare. ROBOR-ul este un pret: vedem, zilnic, la ce dobanzi acele banci cu surplus de lei imprumuta bancile cu deficite de lichiditate.

Cum am spus, piata este deseori capricioasa. ROBOR-ul la scadenta pe o zi, in lunile ianuarie, februarie si martie din acest an, a inregistrat cresteri pana la 2,70, apoi scaderi la 2,54, 2,29, 2,07. Si a tot scazut pana la 1,76 la suta. Apoi, dintr-o data, a sarit la 2,60, a coborat la 1,70, si pe urma s-a dus peste 3,50, nivel care indica si plafonul impus de rata Lombard a BNR. In speta, rata la creditele de urgenta, pe care orice banca, daca are titluri de stat, le poate primi zilnic de la BNR, in imprejurarea in care alte banci nu ofera imprumuturi sub 3,50 la suta. Peste 3,50 nicio banca nu poate specula, in mod normal. Daca, analizand datele statistice, vedem zile cu cotatii de 3,55, chiar 3,60, asa ceva este posibil pentru ca unele banci, care au avut titluri de stat dar le-au vandut ca sa castige imediat, nu s-au mai calificat pentru creditul Lombard la BNR. Asa ca au apelat la creditele altor banci, care le-au taxat. Prin urmare, speranta ca ROBOR-ul, calculat la tranzactii, ar fi mai convenabil… e o iluzie.

In fiecare zi, intre orele 10:45 si 11:00, zece banci participa la o sedinta de cotatii. Fiecare isi coteaza dobanzile, ceea ce inseamna ca afiseaza preturile; dobanzile, deci, pentru plasamentele catre alte banci, in ziua respectiva. In 17 ianuarie a.c., bunaoara, cand cotatiile au fost de 1,74 la suta la o zi si la doua zile, dar de 2,93 la suta la 3 luni si de 3,22 la suta la 6 luni, media tranzactiilor a fost de 1,54 la suta. Asadar, momentul cotatiilor inseamna afisarea dobanzilor, la opt scadente, de la o zi la 12 luni, iar dobanzile la tranzactii inseamna pretul efectiv la care s-au facut plasamentele. Realitatea din 17 ianuarie – o dobanda medie la tranzactii de 1,54 – a dat nastere unor discutii aprinse. Multe voci au spus: sa nu mai fie luate in calcul, la credite, cotatiile, ci tranzactiile efective. Numai ca tranzactiile sunt mult mai volatile decat cotatiile. Si am vazut, efectiv, cum preturile din tranzactii au urcat peste mediile cotatiilor. Azi, 28 martie, cotatiile pe termen foarte scurt, la care de regula se fac tranzactii, au fost intre 3,41 si 3,49 la suta, in timp ce la 3 luni si la 6 luni au fost de 3,23 si respectiv 3,32 la suta. Asta ar fi o perspectiva luminoasa. In imprejurarea ca bancile vor beneficia de inlesniri daca vor da mai multe credite si, in acest fel, vor contribui la cresterea intermedierii financiare, vom avea de-a face cu o masura stimulativa. Dar nici nu poate fi ignorat faptul ca inca nu a fost stavilit ciclul inflationist pornit in toamna lui 2017, care a atins un varf de crestere a preturilor, pe 12 luni, de 5,41 in mai 2018; si a avut o revenire in februarie 2019, dupa ce in toamna lui 2018 preturile dadeau semne de calmare. Totodata, noi avem in prezent cea mai mica rata de intermediere financiara din UE. Orice banca, la fel ca orice firma, obtine castiguri sanatoase din dever; din vanzari mai multe, deci; sau din mai multe credite date. Cum insa cauzele principale care tin jos intermedierea financiara nu sunt in sistemul bancar, ci in economia reala, unde se mentin insolventele, capitalurile negative si pierderile, profit in banci nu se poate face din dever, ci din marja. Din dobanzi in crestere. Sunt parlamentari care isi fac unele calcule si spun ca, in 2018, bancile au avut un profit imens, cel mai mare profit din Uniunea Europeana. In primul rand, nu e asa. In al doilea rand, acest profit, care intr-adevar e mai mare fata de anii trecuti, se prezinta in felul urmator: 10 banci din 36 nu au profit; iar profitul celorlalte 26 de banci, intr-adevar cel mai mare din ultimii zece ani, este rezultatul unor regularizari intre veniturile din operatiuni bancare si provizioanele pentru riscuri, care au fost foarte mari intre 2009 si 2014, muscand zdravan din profituri. Restructurarile din companii, disciplina financiara, competitivitatea – iata solutia! Pentru ca numai prin revigorarea economiei reale va creste numarul firmelor care se pot legitima la creditul bancilor. Si va fi stimulata formarea unei mase critice a populatiei care va putea lua credite de la banci. Daca intreprinderile vor lucra mai bine si vor castiga mai mult, atunci populatia va castiga mai bine, inflatia va fi mai mica si dobanzile active vor scadea. Din toamna lui 2017, dobanzile au urcat pentru ca si inflatia a urcat. In plus, viteza cu care creste PIB-ul (PIB-ul nominal) e un fapt incurajator, dar nu si suficient. Mai e nevoie, pe langa o inflatie calma, de un PIB restructurat, sustenabil, care sa asigure un nivel ridicat al cresterii economice pe locuitor la paritatea standard a puterii de cumparare.”, a afirmat Adrian Vasilescu in cadrul interviului.